Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române celebrat prin poezie

Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române celebrat prin poezie

Anul 2025 a fost declarat "Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române" și "Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul XX". În acest context, mai multe licee din țară s-au unit pentru a onora poezia născută în temnițele comuniste. Liceul Tehnologic din Ocna Mureș a propus să marcheze data de 14 mai, deja consacrată ca Zi Națională de cinstire a martirilor din închisorile comuniste, ca "Ziua Poeziei din temnița comunistă". Acest demers subliniază respectul pentru puterea spirituală și creativă a deținuților politici care au rezistat prin cultură și credință.

Proiectul educativ intitulat "Poezia, mărturie din temnița comunistă", ajuns în 2025 la a VI-a ediție, a adus împreună elevi din diferite regiuni. Un grup de la Seminarul Teologic Ortodox "Sfântul Gheorghe" din Botoșani, alături de cadre didactice, a participat activ la evenimentele programate. Acesta a fost moderat de Luminita Bugan, bibliotecar la Liceul Tehnologic Ocna Mureș și inițiator al proiectului, împreună cu Pr. Claudiu Ionescu.

Pe 13 mai, tinerii botoșăneni au avut ocazia să viziteze Mănăstirea "Înalțarea Sfintei Cruci" - Rapa Robilor din Aiud, un loc cu încărcătură spirituală importantă, în memoria celor care au suferit în închisorile comuniste. Aceste activități au continuat pe 14 mai, cu o vizită la Penitenciarul de Maximă Siguranță Aiud, unde seminaristii au susținut un recital de poezie și au interpretat piese corale adecvate momentului comemorativ.

Printre invitații speciali s-au numărat omul de cultură Ioan Hadarig, istoricul Dragoș Ursu, autor al volumului "Reeducare și represiune în comunism", și reprezentanți ai penitenciarului. Discursul de încheiere, susținut de Pr. prof. dr. Daniel Dascălu, a accentuat importanța credinței, poeziei și memoriei ca "trei piloni esențiali ai rezistenței în fața morții și ai neuitării".

Citează sursa monitorulbt.ro, seminaristii botoșaneni au fost profund impresionați de această experiență, afirmând că a contribuit la o mai bună înțelegere a dramei și demnității celor care au suferit în închisorile comuniste, evidențiind totodată poezia ca formă de supraviețuire sufletească.