La Botoșani, pacienții bolnavi de cancer sunt trataţi cu indiferenţă şi au ajuns victimele unui șantier abandonat și ale unei administrații care pare că nu înțelege gravitatea situației. Lucrările la extinderea şi reabilitarea secţiei de Oncologie au început din februarie. De mai bine de trei luni, secția de Oncologie a Spitalului Județean „Mavromati” zace, însă, în paragină. A fost părăsită de constructori și abandonată de autorități. În acest timp, pacienții cu cancer sunt nevoiți să îndure umilință peste umilință, înghesuiți într-o secție improvizată, cu paturi reduse la jumătate, în timp ce toate instituțiile implicate pasează vina și ridică din umeri. „Avem o mare problemă la Spitalul Județean, la Secția de Oncologie. Nici acum nu s-a primit aprobare de la Compania Națională de Investiții pentru a înlocui liderul asocierii de firme cu unul dintre constructori. Vă dați seama că dacă ar trebui să intrăm în zona asta pe care o spune guvernul, lucrările care nu au grad de execuție de 20% să nu mai continue, ar fi ca Secția de Oncologie să nu o putem face. Dar eu cred că vom așeza și această chestie”, a declarat, vag și fără o soluție concretă, președintele Consiliului Județean, Valeriu Iftime. La rândul său, managerul Spitalului Județean, Corneliu Prepeliță, oferă o explicație birocratică: „Probabil şi asociația a cerut același lucru fiindcă liderul de asociere are anumite probleme juridice care împiedică să mai fie lider de asociere”. Managerul unităţii a afirmat, în cadrul conferinţei de presă de miercuri că pacienţii ar putea fi relocaţi dacă s-ar pierde finanţarea, aşa cum este şi foarte posibil. Realitatea tinde să îl contrazică, însă. În realitate, secția este complet distrusă, iar pe șantier nu s-a mai lucrat de luni întregi. Nici măcar un muncitor nu a mai fost văzut pe amplasament. Între timp, bolnavii sunt refuzați la internare sau sunt obligați să rămână în Urgențe peste noapte, așteptând un loc care poate nu se va elibera. „Este un adevărat chin să găseşti un loc pentru un bolnav care trebuie internat la Oncologie. Am avut un unchi şi nu era niciodată un pat liber când avea nevoie de internare”, a povestit un botoşănean, a cărui rudă a murit între timp într-un cămin privat. Deși conducerea spitalului afirmă că mutarea secției în altă parte ar fi produs neplăceri personalului medical, situația produce suferință pacienților. „Numărul de paturi este limitat prin relocarea aceasta, prin punerea la dispoziție a frontului de lucru pentru reabilitarea secției de Oncologie. S-au relocat și alte secții, oftalmo, ORL, neurochirurgia, deci au fost eforturi foarte mari și ăsta este singurul spațiu. Nu există altă posibilitate. Orice mutare a oricărei secții dintr-o parte într-alta produce disconfort major, în primul rând personalului”, a spus managerul Prepeliţă. Aceeași conducere vorbește despre o eventuală relocare în caz de pierdere a finanțării, dar și asta pare o promisiune fără acoperire. „Obligatoriu putem muta la loc pacienţii. Nu s-a făcut nimic. Nu ştiu dacă au făcut ceva, dar imediat se poate muta. Dar noi sperăm să înceapă lucrările, nu să ne mutăm înapoi. Este o investiţie necesară”, a afirmat managerul. Realitatea tinde să îl contrazică, însă. Secţia este complet distrusă, iar pierderea finanţării ar însemna un dezatru pentru bolnavii de cancer dar şi unul financiar, pentru că ar trebui sume mari de bani pentru a readuce secţia măcar la stadiul la care era. Tot el recunoaște că pacienții nu pot fi aduși înapoi. „În primul rând nu avem un răspuns clar, dacă sunt trei luni, două luni, o lună. Sunt costuri foarte mari de relocare. Ar trebui să relocăm înapoi radiologia, care a costat foarte mut. Şi pentru ce să reloci, că poate schimbarea ar avea loc mâine. O relocare de asta durează. Dar nu e vina spitalului si nici a CJ. Și nici aceste relocări nu înseamnă că muţi un spațiu, o magazie. Există o prevedere legală care spune că trebuie să predăm amplasamentul. Noi l-am predat în baza contractului”, a mai spus Corneliu Prepeliţă. Între timp, medicii din UPU trag semnale de alarmă, confruntați zilnic cu imposibilitatea de a interna bolnavii oncologici: „În unele situaţii suntem informaţi de cei de la Oncologie că nu mai au locuri şi trimit pacientul acasă. În alte situaţii pacientul rămâne şi peste noapte în Urgenţe până se eliberează un loc în secţie. Sunt tot mai mulţi pacienţi care au nevoie de internare”, a spus un medic din cadrul UPU-SMURD. Medicii oncologi au transmis conducerii spitalului mai multe adrese încă din aprilie, în care atrag atenţia că „adresabilitatea pacienţilor pentru această secţie este mare şi încercăm să rezolvam aceste probleme ale pacienţilor. Aproximativ 30% din internari sunt prin UPU, însă mai sunt perioade când numărul de paturi libere pe secţie este de 1-2 paturi libere şi nu se pot face internări prin UPU. Am informat conducerea spitalului de problemele legate de internări verbal dar și prin adresă însă nu am primit un răspuns”. Întrebat într-o conferinţă de presă, managerul a respins ideea că secția ar fi supraaglomerată. „Eu nu am cunoştinţă să fi fost doi pacienţi în pat. La Spitalul Judeţean în centrul atenţiei este pacientul. Internări la Oncologie se fac în limita paturilor disponibile”, a spus managerul Corneliu Prepeliţă. Adevărul este însă crud. Pe cele doar 25 de paturi disponibile, se internează lunar aproape 200 de pacienți. Asta înseamnă o durată medie de spitalizare de doar 3,75 zile, mult sub media națională, fapt ce indică tratamente grăbite și evaluări superficiale. Drama de la Oncologie nu este doar o problemă de infrastructură sau de finanțare. Este un simptom al unei lipse de responsabilitate profund înrădăcinate în sistem. Iar victimele, ca întotdeauna, sunt cei care au cel mai puțin timp de pierdut, bolnavii de cancer. După aproape trei ani de când autorităţile s-au lăudat cu reabilitarea secţiei de oncologie lucrurile stau tot mai rău. Cronologia unui dezastru pentru pacienții bolnavi de cancer trataţi cu indiferenţă. Un proiect început cu promisiuni și licitații rapide a ajuns, după mai bine de doi ani, într-o letargie totală. Fără constructor activ, fără paturi suficiente și cu promisiuni fără acoperire. Rezultatul? Suferinţa reală a pacienţilor oncologici, tăiaţi de șanse și marginalizați de un sistem deocamdată incapabil să finalizeze o investiție vitală. Şefii CJ par depăşiţi de situaţie, cei de la spital par neputincioşi, iar medicii se lovesc de ridicări din umeri.