Sâmbătă, 21 iunie, la ora 05:42, are loc solstițiul de vară 2025. Acest eveniment astronomic marchează începutul verii în emisfera nordică, moment în care axa Pământului este înclinată cel mai mult spre Soare. Astăzi ziua are cea mai mare durată din an, iar noaptea este cea mai scurtă. Solstițiul de vară este un fenomen care are loc anual, în jurul datei de 21 iunie. În acest punct, axa Pământului este înclinată cel mai mult către Soare, iar razele acestuia cad perpendicular pe Tropicul Racului. Solstițiul de vară este un fenomen care se produce în fiecare an, atunci când axa de rotație a Pământului este înclinată cel mai mult către Soare. În acel moment, astrul se află la cea mai înaltă poziție pe cer din tot anul, iar lumina sa cade perpendicular pe Tropicul Racului. Din punct de vedere științific, solstițiul de vară marchează începutul verii astronomice, iar acest eveniment este un reper important în calendarul solar și semnalează faptul că, de acum înainte, zilele vor începe treptat să se scurteze, până la solstițiul de iarnă din decembrie. Din vremuri străvechi, diverse popoare sărbătoreau solstițiul prin ritualuri și festivaluri dedicate Soarelui, luminii și fertilității. În România, ziua este apropiată de sărbătoarea tradițională a Sânzienelor, care celebrează frumusețea și renașterea naturii. În ziua de Sânziene se împletesc coroane din flori galbene și se aruncă pe acoperișuri. Dacă rămân acolo, atunci acesta este un semn de noroc și sănătate. În unele zone din țară se aprind focuri ritualice, iar tinerii sar peste ele pentru a atrage norocul. La Stonehenge, monument megalitic preistoric situat pe Câmpia Salisbury, în comitatul Wiltshire, Anglia, mii de oameni se adună în zori zilei de solstițiu pentru a urmări răsăritul soarelui printre pietrele megalitice. Monumentul este aliniat perfect cu soarele în ziua solstițiului. Este un ritual spiritual, adesea legat de neopăgânism și tradiții celtice. În țările scandinave și în Germania, solstițiul este sărbătorit cu festivaluri numite „Midsommar” sau „Johannistag”. Se aprind focuri de tabără care simbolizează soarele și alungarea spiritelor rele, iar oamenii poartă cununi de flori, dansează și participă la jocuri tradiționale. În astronomie, solstițiile sunt momentele din an când declinația Soarelui atinge valorile extreme: maximă pozitivă (la solstițiul de vară) și maximă negativă (la solstițiul de iarnă). Aceste poziții corespund celor mai mari, respectiv celor mai mici unghiuri pe care razele solare le formează cu orizontul la amiază. Fenomenul este determinat de înclinarea axei de rotație a Pământului față de planul orbitei sale (ecliptica). La momentul solstițiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27′ distanță unghiulară nord față de ecuatorul ceresc, descriind mișcarea diurnă pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit Tropicul Racului. „Denumirea de solstițiu provine de la faptul că, la această dată, are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele, aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, face ca durata zilei să atingă cea mai mare valoare anuală, respectiv 15h 32m, durata nopții fiind de numai 8h 28m.” potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. Cuvântul „solstițiu” provine din latinescul „solstitium”, format din „sol”, care înseamnă „soare”, și „stitium”, derivat din verbul „sisto” – „a opri”, „a face să stea”, „a rămâne constant”. Astfel, solstițiul poate fi tradus prin „Soarele stă” sau „Soare nemișcat”. Termenul are o etimologie dublă, provenind și din franțuzescul „solstice”. În fiecare an au loc două solstiții: unul în iunie, solstițiul de vară, care marchează începutul verii astronomice, și altul în decembrie, solstițiul de iarnă, care marchează cea mai lungă zi la sud de Ecuator și cea mai scurtă zi la nord.