Teoria umorală a personalității și influența sa până în prezent
Teoria umorală a personalității și influența sa până în prezent
Încă din Grecia antică, cele patru tipuri de personalitate bazate pe umori corporale au modelat modul în care oamenii s-au perceput de-a lungul istoriei. Un exemplu celebru este personajul Katherine din „Îmblânzirea scorpiei” lui Shakespeare, al cărei temperament iute i se atribuia excesului de bilă galbenă, numită coleră.
În epoca renascentistă, echilibrul umoral era considerat esențial pentru sănătate și se trata prin diete și schimbări de mediu. Se credea că melancolicii sunt asociați cu bilă neagră, colericii cu bilă galbenă, flegmaticii cu flegmă, iar sangvinii cu sângele, fiecare având definirile sale în funcție de anotimp, vârstă sau aspect fizic.
Conform monitorulbt.ro, teoria a fost codificată de medici precum Hippocrate și Galen, iar principiile sale au rămas influente până în iluminism. Deși astăzi știința nutriției a înlocuit acest model, rădăcinile sale pot fi regăsite în teorii moderne ale personalității, cum ar fi cele ale lui Hans Eysenck, care au descoperit patru tipuri fundamentale reflectând umorile antice.
Totuși, psihologii contemporani subliniază limitările clasificărilor stricte ale personalității, deoarece trăsăturile se manifestă mai degrabă pe un spectru continuu. Pamela Rutledge afirmă: „Dorința de a clasifica oamenii și comportamentele există de când avem istorie scrisă și probabil chiar de dinainte”, evidențiind continuarea fascinației pentru tipologii, chiar dacă sunt adaptate la noile înțelegeri științifice.
