alexandru ciuca: o personalitate marcantă a medicinei veterinare românești

Numele lui Alexandru Ciuca (1880-1972) rămâne un simbol al dedicării în domeniul științei și al medicinei veterinare din România. Originile sale din Săveni, județul Botoșani, au fost începutul unei cariere remarcabile, care a influențat atât medicina veterinară, cât și învățământul superior. Parcursul său profesional a fost unul ascendent, de la medic veterinar la profesor universitar la Facultatea de Medicină Veterinară din București și, mai târziu, membru corespondent al Academiei Române, în anul 1946.

Implicarea sa în producția de seruri și vaccinuri, în colaborare cu Institutul Cantacuzino, a avut un impact major în timpul Războiului Balcanic și al Primului Război Mondial, sprijinind efortul de război și sănătatea publică.

Este de menționat, citează notează aceeași sursă, că drumul său în știință s-a intersectat cu cel al fratelui său, profesorul Mihai Ciuca, un bacteriolog și parazitolog de renume mondial. Cei doi frați, pasionați de știință și cultură, și-au lăsat o moștenire valoroasă, donând colectiile de artă și documente Academiei Române și altor muzee, reflectând valorile familiei Ciuca.

Pe lângă contribuțiile științifice, Alexandru Ciuca a jucat un rol important în organizarea legislatiei veterinare și în extinderea rețelelor de diagnostic la nivel național. Impactul său nu a fost doar academic, ci și practic, consolidând bazele medicinei veterinare moderne în România. Legătura sa cu comunitatea din Botoșani subliniază cum un om de știință de anvergură națională poate avea o influență puternică asupra localității natale, demonstrând că excelența poate proveni din orice colț al țării.

Alexandru Ciuca rămâne o personalitate de referință în domeniu, ale cărui realizări sunt o mărturie a progresului științific și a valorilor culturale pe care le-a promovat de-a lungul anilor.