Frauda organizată la scară largă se infiltrează discret în revistele științifice și crește mai repede decât cercetarea legitimă, potrivit unui nou studiu citat de Earth.com. Mulți considerau odată că acestea sunt cazuri izolate de conduită necorespunzătoare a unor cercetători, dar anchetatorii le dezvăluie acum ca fiind un sistem extins și coordonat. Acesta cuprinde intermediari, jurnale online deturnate (jurnalele deturnate sunt site-uri web frauduloase care imită reviste academice legitime pentru a înșela autorii să-și trimită lucrările și să plătească taxe de publicare) și „fabrici de articole” care produc studii false în scopul obținerii de profit. Autorii studiului – condus de Universitatea Northwestern – spun că amploarea problemei amenință să erodeze încrederea publicului în știință, dacă nu se iau măsuri în curând. Munca lor combină analiza cuprinzătoare a datelor cu studii de caz detaliate pentru a expune modul în care funcționează aceste rețele frauduloase și de ce sunt atât de greu de oprit. „Știința trebuie să se auto-reglementeze mai bine pentru a-și păstra integritatea”, a spus Luís A. N. Amaral, autorul principal al studiului. „Dacă nu sensibilizăm opinia publică cu privire la această problemă, comportamente din ce în ce mai grave vor deveni normale. La un moment dat, va fi prea târziu, iar literatura științifică va fi complet otrăvită.” Oamenii adesea prezintă frauda în știință ca fiind povestea unui cercetător necinstit care manipulează date sau plagiază lucrări. Dar echipa lui Amaral a descoperit ceva mult mai organizat – rețele globale sofisticate de persoane și entități care colaborează sistematic pentru a manipula procesul de publicare. „Aceste rețele sunt, în esență, organizații criminale, care acționează împreună pentru a falsifica procesul științific”, a spus Amaral. „În aceste procese sunt implicați milioane de dolari”. Analiza echipei s-a bazat pe platforme mari de date, precum Web of Science, Scopus și PubMed, împreună cu liste de jurnale eliminate din indexare din motive etice sau de calitate. De asemenea, au examinat înregistrările articolelor retrase, duplicările de imagini și chiar metadatele, cum ar fi numele editorilor și calendarul de depunere a articolelor. Datele au relevat rolul central al așa-numitelor „fabrici de articole” – operațiuni care produc articole de cercetare științifică false pentru clienți plătitori. Unele conținuturi fabrică informații, plagiază texte sau utilizează imagini manipulate, anumite afirmații fiind fizic imposibile. „Din ce în ce mai mulți oameni de știință sunt prinși în fabricile de articole”, a spus Amaral. „Nu numai că pot cumpăra articole, dar pot cumpăra și citări. Apoi, pot apărea ca oameni de știință cu o reputație bună, deși abia dacă au efectuat propriile cercetări”. Potrivit primului autor, Reese Richardson, aceste afaceri au mai multe modele, dar un obiectiv comun: vânzarea prestigiului. „Adesea vând locuri de autor pentru sute sau chiar mii de dolari”, a spus el. „O persoană poate plăti mai mult pentru poziția de prim autor sau mai puțin pentru poziția de al patrulea autor”. „Oamenii pot plăti, de asemenea, pentru ca lucrările pe care le-au scris să fie acceptate automat într-o revistă printr-un proces fals de evaluare între colegi de breaslă”. Grupul lui Amaral a dezvoltat chiar un sistem pentru detectarea produselor fabricilor de articole, inclusiv scanarea pentru greșeli suspecte, cum ar fi identificarea greșită a instrumentelor de laborator. Această metodă a semnalat deja articole discutabile acceptate de reviste de renume. Ancheta a descoperit, de asemenea, brokerii care conectează toate părțile implicate în procesul de fraudă: scriitorii din umbră, autorii plătitori, revistele dispuse să publice și chiar editorii complici. „Trebuie să găsești pe cineva care să scrie articolul și să găsești persoane dispuse să plătească pentru a fi autori”, a explicat Amaral. „Trebuie să găsești o revistă în care să poți publica totul. Și ai nevoie de editori în acea revistă care să accepte articolul”. În unele cazuri, actorii frauduloși ocolesc complet revistele legitime, preluând identitatea celor defuncte. Această tactică, cunoscută sub numele de deturnare de reviste, conferă publicațiilor lor o aparență de credibilitate. „Acest lucru s-a întâmplat cu revista HIV Nursing”, a spus Richardson. „Era fosta revistă a unei organizații profesionale de asistență medicală din Marea Britanie, apoi a încetat să mai publice și domeniul său online a expirat. O organizație a cumpărat domeniul și a început să publice mii de articole pe teme care nu erau legate în niciun fel de asistența medicală, toate indexate în Scopus.” Cercetătorii avertizează că problema se va agrava odată cu ascensiunea IA generative, care poate produce texte și date convingătoare, dar false, la scară largă. „Dacă nu suntem pregătiți să facem față fraudei care are deja loc, atunci cu siguranță nu suntem pregătiți să facem față ceea ce IA generativă poate face literaturii științifice”, a spus Richardson. „Nu avem nicio idee ce va ajunge în literatura de specialitate, ce va fi considerat fapt științific și ce va fi utilizat pentru a antrena viitoarele modele de IA, care vor fi apoi utilizate pentru a scrie mai multe articole”. Pentru a proteja credibilitatea științei împotriva cercetărilor false, autorii recomandă o supraveghere editorială mai strictă, instrumente mai bune pentru detectarea lucrărilor fabricate și o investigație mai aprofundată a rețelelor care permit frauda. De asemenea, ei solicită reformarea stimulentelor care îi determină pe cercetători să plătească pentru publicații. „Acest studiu este probabil cel mai deprimant proiect la care am participat în întreaga mea viață”, a spus Amaral. „De când eram copil, eram pasionat de știință. Este dureros să vezi că alții se angajează în fraude și înșeală oamenii. Dar dacă crezi că știința este utilă și importantă pentru umanitate, atunci trebuie să lupți pentru ea”. Studiul este publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.