Cura Constituțională a României, decizie importantă privind achizițiile publice

Curtea Constituțională a României a stabilit miercuri că eliminarea unui operator economic dintr-o procedură de achiziție publică doar pe baza unei anchete penale, fără o condamnare definitivă, este neconstituțională. Judecătorii subliniază că această practică încalcă drepturile fundamentale garantate de Constituție, conform unui comunicat oficial.

👉 Hotărârea privind excluderea operatorilor economici în achiziții

Judecătorii au hotărât în unanimitate că măsura de excludere contravine prezumției de nevinovăție reglementate de legea fundamentală. Aceasta vizează articolul 81 alineatul (4) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și servicii, a cărei formulare a fost declarată neconstituțională deoarece permitea eliminarea automată a unei firme din licitație doar pe baza unei investigații penale.

Curtea a explicat că acest text de lege considera o simplă suspiciune ca fiind echivalentă cu vinovăția, sancționând astfel operatorul economic înainte de a se pronunța justiția. De asemenea, judecătorii au evidențiat faptul că o astfel de măsură ar încălca principiul egalității în drepturi, prin diferite tratamente aplicate firmelor în situații similare, fără un criteriu obiectiv.

👉 Analiza deciziei în raport cu legislația europeană

În motivarea deciziei, Curtea a notat că prin acest text legal, autoritățile contractante aveau puterea de a concluziona anticipat asupra abaterilor firmelor, substituindu-se astfel instanței penale. Excluderea operată era automată, fără a ține cont de circumstanțele specifice sau de măsurile de remediere, ceea ce face ca măsura să fie considerată disproporționată.

CCR a menționat, de asemenea, că prevederile neconstituționale sunt similare cu cele din Legea achizițiilor publice, care au fost anulate în 2018. Judecătorii au subliniat că aceeași rațiune se aplică și în cazul contractelor de concesiune, având în vedere efectele similare asupra firmelor. De asemenea, Curtea a constatat că legislația românească depășește cadrul stabilit de Directiva 2014/23/UE, care permite excluderea necesară doar în urma unei condamnări definitive, necesitând în celelalte cazuri o evaluare motivată.