Cubismul este un curent artistic apărut la începutul secolului XX, care a revoluționat modul în care erau reprezentate formele și spațiul în artă. Acest curent propune fragmentarea obiectelor în forme geometrice cât mai simple, pentru a putea fi analizate din diferite unghiuri în același timp. Cubismul a modificat tehnica specifică de reprezentare a formelor și spațiului în întregul sector al artelor secolului XX, de la pictură și sculptură, la arhitectură și design interior. În centrul acestei revoluții vizuale se află Pablo Picasso, alături de Georges Braque. Prima lucrare care marchează începutul cubismului este „Les Demoiselles d’Avignon” (1907). În această lucrare Picasso a folosit pentru prima dată figurile tăiate, aspre, aproape sculpturale. De-a lungul timpului, artistul a conturat două direcții ale curentului, influența sa fiind una dintre principalele caracteristici pentru care a devenit figura emblematică a cubismului. Prima fază este cubismul analitic, căruia îi sunt specifice paletele cromatice restrânse și fragmentările riguroase, iar cea de-a doua este reprezentată de cubismul sintetic, lucrările specifice integrând forme decorative și colaje. Originalitatea este o altă calitate care l-a consacrat pe Picasso și a transformat lucrările sale emblematice în repere care au schimbat modul de înțelegere al artei de către oameni. Deși opera sa este vastă, Pablo Picasso este nemuritor pentru istoria artei datorită câtorva creații, care se remarcă prin impactul istoric, stilistic și simbolic pe care l-au avut, lucrări despre care poți citi în continuare. Opera care a marcat începutul cubismului este un tablou inspirat dintr-o scenă de bordel, care înfățișează cinci nuduri de femei, ale căror corpuri sunt redate complet diferit de alte lucrări anterioare. Unghiurile dure și perspectiva fragmentată șochează și provoacă. Astfel, Picasso pune bazele unei noi forme de reprezentare vizuală, cubismul, care descompune realitatea, pe care o reconfigurează în forme geometrice. O altă operă emblematică a lui Picasso este „Guernica”, care dovedește influența artei asupra percepției umane. Pictată în timpul războiului civil din Spania, lucrarea este realizată în alb și negru și redă durerea, teroarea și dezastrul specifice unui astfel de eveniment istoric, prin figurile contorsionate, femeile care urlă și copii morți. Astfel că devine rapid un simbol universal al tragediei umane. Perioada Albastră una dintre etapele carierei lui Picasso, este reprezentată de lucrarea „La Vie”, în care un bărbat și o femeie, goi, se îmbrățișează, dar nu tandru, ci într-un mod tensionat. Aceasta este perioada în care artistul s-a confruntat cu melancolie, depresie și introspecție profundă, stări emoționale care sunt reflectate și în operele sale, prin nuanțele reci de albastru și temele redate de acestea. Astfel își dezvăluie latura sensibilă, de care trebuie să se țină cont pentru a înțelege opera sa. O altă etapă marcantă a carierei lui Pablo Picasso este Perioada Roz. Aceasta vine după cea albastră și este reprezentată de luminozitate și căldura operelor sale. Lucrarea reprezentativă este „Acrobat și tânăr arlechin” și marchează trecerea artistului spre o abordare caracterizată de simbolistică și expresivitate, pregătind terenul pentru inovațiile sale remarcabile. Lucrarea redă două personaje ale circului, un arlechin și un acrobat, a căror acțiune este una opusă excentricității specifice lor. Acestea sunt tăcute și meditative, conform stării artistului de la momentul respectiv, reflectând asupra condiției umane, singurătății și identității. Culorile și expresiile personajelor sunt specifice acestei etape, rozul pastel fiind definitoriu.