Un nou studiu important publicat în revista PNAS arată că nu numaidecât lipsa exercițiului fizic alimentează obezitatea. Pe la 1800, obezitatea era aproape inexistentă în Statele Unite. În ultimul secol, a devenit comună aici și în alte națiuni industrializate, deși rămâne rară în rândul oamenilor care trăiesc în moduri mai tradiționale, cum sunt vânătorii-culegători Hadza din Tanzania, scriu jurnaliștii de la NPR. Deci, ce s-a schimbat? O explicație frecventă este că, pe măsură ce societățile s-au dezvoltat, au devenit și mai sedentare, iar oamenii au fost mai puțin activi. Presupunerea este că, drept urmare, ardem mai puține calorii zilnic, ceea ce contribuie la un dezechilibru energetic care, în timp, duce la creșterea în greutate, spune Herman Pontzer, profesor de biologie evolutivă și sănătate globală la Universitatea Duke, care studiază modul în care metabolismul uman a evoluat. Însă, într-un nou studiu important publicat în revista PNAS, Pontzer și o echipă internațională de colaboratori au descoperit că nu este așa. Ei au comparat consumul total zilnic de calorii al oamenilor din 34 de țări și culturi diferite din întreaga lume. Cei implicați acopereau un spectru larg – de la vânători-culegători și comunități agricole cu rate scăzute de obezitate, până la persoane cu locuri de muncă mai sedentare, în locuri precum Europa și SUA, unde obezitatea este răspândită. „Surprinzător, ceea ce constatăm este că, de fapt, numărul total de calorii arse pe zi este foarte asemănător în aceste populații, chiar dacă stilul de viață și nivelul de activitate sunt foarte diferite”, spune Pontzer. Iar această descoperire oferă dovezi solide că alimentația – nu lipsa activității fizice – este factorul principal care determină creșterea în greutate și obezitatea în lumea modernă. „Acest lucru contrazice într-adevăr ceea ce mulți dintre noi presupuneam, pe baza observațiilor, că ar fi cauza principală a creșterii în greutate și a obezității de astăzi”, spune Deirdre Tobias, specialistă în epidemiologia obezității și nutriției la Spitalul BrighamandWomen’s din Boston și la Școala de Sănătate Publică Harvard T.H. Chan. Tobias nu a fost implicată în noua cercetare. În cadrul studiului, cercetătorii au analizat datele a peste 4.200 de bărbați și femei, toţi adulți. Participanților li s-a dat să bea o apă specială care conținea izotopi ce erau eliminați prin urină. Acești izotopi le permit oamenilor de știință să determine cu exactitate câtă energie consumă o persoană – nu doar prin mișcare activă, ci și pentru energia necesară menținerii bătăilor inimii, funcționării sistemului nervos și, în general, supraviețuirii. „Acest lucru ne permite să obținem o măsurătoare foarte precisă a numărului de calorii pe care oamenii le ard zilnic, pe parcursul a aproximativ o săptămână”, spune Pontzer. Când au ajustat datele în funcție de dimensiunea corpului, Pontzer și colegii săi au descoperit că oamenii din populațiile cu rate mai mari de obezitate ardeau doar cu puțin mai puțină energie totală pe zi decât cei din populațiile cu greutate mai mică. Aceste diferențe de consum energetic nu au contribuit prea mult la diferențele de rate ale obezității între populații, spune el. Deși poate părea greu de crezut că cineva care își petrece toată ziua căutând fructe de pădure arde cam același număr de calorii zilnic ca, să zicem, un lucrător de birou obișnuit, Pontzer spune că acest lucru este în concordanță cu ceea ce au descoperit oamenii de știință despre modul în care corpurile noastre ard calorii. Cercetările anterioare ale lui Pontzer au sugerat că organismul nostru tinde să își ajusteze modul de consum al energiei astfel încât totalul caloriilor arse să rămână stabil într-un interval destul de îngust. „Așadar, dacă folosim mai multă energie zilnic pentru activitate fizică, pentru exerciții, după un timp corpul nostru se va adapta și va cheltui mai puțină energie pentru celelalte procese pe care, în general, nici nu le observăm în fundal”, spune Pontzer. Noile descoperiri au implicații majore pentru înțelegerea obezității. Dacă diferențele în consumul de calorii nu pot explica de ce unele țări au rate mai mari de obezitate decât altele, atunci trebuie să fie vorba despre altceva. „Iar acel ceva este alimentația”, spune Tobias, care a lăudat designul noului studiu. „Este 100% alimentația”, este de acord dr. Dariush Mozaffarian, director al Foodis Medicine Institute din cadrul Friedman School of Nutrition Science and Policy la Universitatea Tufts. „Și cred că întrebarea este: ce anume din alimentație?” Mozaffarian nu a fost implicat în studiu, dar spune că acesta se adaugă altor cercetări recente care sugerează că mâncarea este principalul factor în obezitate. El subliniază că, în ultimele decenii, a avut loc o schimbare majoră în aprovizionarea noastră cu alimente – care este acum dominată de produse ultraprocesate. Într-o sub-analiză a datelor pentru unele populații, Pontzer și colegii săi au constatat că oamenii din țările care își obțineau o parte mai mare din calorii din alimente ultraprocesate aveau tendința să prezinte mai multă obezitate și procente mai mari de grăsime corporală. „De zeci de ani le spunem americanilor că sunt leneși, că e vina lor, că nu se mișcă suficient, că mănâncă prea mult”, spune Mozaffarian. „Și cred că acest studiu arată că există o biologie mult mai complexă la mijloc și că alimentația este cea care determină acest fenomen.” Acum, asta nu înseamnă că nu există motive pentru a face mișcare. Până la urmă, este benefică pentru sănătatea noastră mentală și fizică în nenumărate feluri care nu au legătură cu greutatea corporală. Dar înseamnă că nu putem „fugi” de o dietă nesănătoasă. Pontzer spune că, dacă vrem să combatem obezitatea, mesajul de sănătate publică ar trebui să se concentreze pe schimbarea a ceea ce punem în farfurie. Articolul original poate fi citit AICI: https://www.npr.org/2025/07/24/nx-s1-5477662/diet-exercise-obesity-nutrition